Universal Geneve Aero-Compax - ceasul blazon

Universal Geneve. Numele ăsta îmi suna atât de familiar... Nu pentru că am vreo legătură cu Elveția, ci pentru că am fost crescut de o persoană care purta zilnic la mană un ceas UG. Bunicul meu.

Bunicul meu reprezintă pentru mine idolul suprem, o combinație de Hercule, Adonis și Icar. Poate pentru că așa l-am privit cu ochii copilului fascinat, ori poate că toate poveștile ce îl amintesc, îl zugrăvesc supra-natural.

Bunicul meu este colonelul aviator Ștefureac Dumitru (1926 - 1988). Absolvent al Școlii de Ofițeri Naviganți de la Tecuci - promoție aprilie 1950.

A debutat ca pilot în Regimentul 108 Aviație, de unde a fost selecționat în unitatea de elită a aviației române - Flotila 50 Aviație Transport (U.M. 01900), cunoscută drept "Flotila Specială" sau "Flotila Prezidențială".

Această unitate a fost înființată dintr-un motiv simplu.

Până la catastrofa aviatică din noiembrie 1957, de pe Aeroportul Vnukovo din Moscova, înaltele oficialități din România erau transportate cu aeronave şi piloţi sovietici. La trei luni după accidentul în care Nicolae Ceaușescu a scăpat doar cu răni superficiale, dar piloții ruși și secretarul Comitetului Central de atunci, fostul ministru de externe Grigore Preoteasa şi-au pierdut viaţa, conducerea statului a decis înfiinţarea unei subunităţi speciale de transport aerian în cadrul Ministerului Forţelor Armate, compusă dintr-o escadrilă de avioane mediu-curier şi alta de elicoptere.

Bunicul meu a fost pilotul-comandant al unuia dintre cele 4 echipaje care au format escadrila de avioane. Din miile de ore de zbor pe aparatele IL-14 (Ilyushin), LI-2 (Lisunov), AN-24 (Antonov), IL-18 D (similar cu Ilyushin-18, dar cu rezervor suplimentar pentru mărirea autonomiei), BAC 1-11 (British Aircraft Corporation), nu puține au fost pentru „misiuni speciale de importanţă excepţională”, acestea cuprinzând și transportul familiei prezidențiale, a înalților demnitari comuniști, precum și al altor V.I.P.-uri ale vremii (Patriarhul Rusiei Alexy I, vedete internaționale invitate la Cerbul de Aur, ș.a.).

Revenind la Universal Geneve, din câte am putut să aflu, Aero-Compax-ul bunicului meu este primit în 1955 (posibil 1954) în semn de apreciere, pentru merite deosebite, de la conducerea P.C.R. și a Ministerului Forțelor Armate. Posibil ca "meritele deosebite" care l-au remarcat să fi fost una dintre cele două aterizări forțate, despre care știu că bunicul meu le-a realizat cu succes.

Bunica mi-a povestit că în 1956, când încă era curtată de bunicul meu, înainte ca acesta să efectueze un antrenament de salt cu parașuta, i-a lăsat Aero-Compax-ul spunându-i că "dacă nu se va mai întoarce", ea să păstreze ceasul în amintirea lui.

Dincolo de tehnicile subtile folosite de "Tataia", este cunoscut faptul că acest ceas a fost prețuit și purtat cu mândrie ani la rând. Până când, a încăput pe mâinile unui fost membru al echipajului său, care se îndeletnicea printre altele și cu ceasornicăria. 

Pe nenea ăsta țin minte că îl chema Nichifor și că avea în apartamentul său foarte multe machete de avioane, care mă fascinau teribil. 

Nu știu cum, dar Nichifor a reușit în timp, sub masca servisării regulate, să măcelărească Aero-Compax-ul și orice alt ceas funcțional din casa alor mei (fie el de mână, de masă, pendulă).

Cert este că de prin 87'-88' bunicul nu a mai purtat ceasul...pseudo-ceasornicarul îl reușise să îl pună pe butuci!

Aero-Compax-ul a stat într-un sertar 27 de ani, până când am îndrăznit să îl revendic. Am început să mă documentez și să găsesc soluții pentru restaurarea lui.

Prima vizită am făcut-o la o faimoasă ceasornicărie de pe Bulevardul Unirii, în apropiere de Casa Poporului. Din start mi-au spus că nu repară Universal Geneve, pentru că nu se mai găsesc piese de schimb și mi-au recomandat cu căldură celebra firmă a ilustrului domn Ceciu.

M-am prezentat la recepția acestui laborator de orologerie situat în incinta fabricii Mecanică Fină, unde un domn aproape amabil m-a întâmpinat și după ce a privit câteva secunde ceasul, mi-a spus sec că ei nu pot repara ceasul, pentru că nu este într-o stare foarte bună. Am cerut un diagnostic și o estimare de preț a reparației, iar răspunsul a fost că nu își pot asuma răspunderea că vor putea să repare mecanismul, drept urmare refuză să îl primească. La insistențele mele, mi-a explicat că deși laboratorul are ca obiect de activitate și restaurările de ceasuri, "șeful" le-a interzis să mai accepte acest tip de lucrări. L-am rugat să mă îndrume spre o altă soluție, însă nu l-am impresionat suficient încât să mă ia în seama. 

În aceeași zi am reușit să identific o cunoștință comună cu dl. Ceciu și i-am transmis acestuia din urmă un mesaj, în care i-am explicat ce problemă am și ce doresc. Răspunsul său a fost (citez exact): "Probabil că ceasul dvs. nu are valoare comercială mare și nu se merită să fie reparat." 

Cu toate că am fost lăsat fără replică, nu m-am descurajat și în final, după lungi căutări am ajuns la un ceasornicar talentat, ambițios și pasionat, care a acceptat să lucreze la proiectul de restaurare.

Numele lui este Adrian Sîrbu. Restaurarea s-a întins pe parcursul unui an întreg și a cuprins multe ore de muncă minuțioasă. A fost înlocuit arcul, 2 rubine, fosfor nou pe indicatoare, a fost curățat cadranul, au fost înlocuite șuruburi, geam nou, a fost polishată carcasa și au fost rezolvate multe alte probleme pe care ceasul le căpătase în atâția ani de uz.

Acest superb Universal Geneve Aero-Compax a devenit un blazon, iar atunci când îl privesc sau când îl port, mă simt cu adevărat mândru și onorat.

Watch out!