În urmă cu câteva zile, prietenul meu Bogdan, pasionat de ceasuri, mi-a cerut părerea despre Tissot Le Locle. Mi-a spus că îi place mult și că a strâns ceva bănuți pentru o achiziție. Deși modelul nu e tocmai pe wishlist-ul meu, am încercat să fiu obiectiv. În fine, omul a decis că îl vrea neapărat pe încheietură, a început să caute pe net și a găsit pe OLEICS un precupeț cinstit, plin de Tissot-uri noi nouțe la prețuri ȘOC! Adică mai puțin de jumătate din prețul de distribuitor.
Prevăzător din fire și ancorat în realitatea românească, Bogdan, a intenționat să ducă ceasul pe care și-l dorea, la o verificare a autenticității la un alt prieten, pe nume Adrian Sîrbu, care se întâmplă să fie orologier cu școli prin Elveția....vă voi povesti despre el într-o altă postare dedicată. Îmi amintesc că Adi mi-a spus odată că Tissot-ul este a doua marcă preferată de industria de fake-uri și că reproducerile au ajuns să fie atât de fidele, încât singurele modalități de deosebire ajung să fie cântărirea carcaselor, iar pentru cele clonate aproape de perfecțiune, studiul atent al verso-ului indicatoarelor.
Știind exact ce vinde, precupețul a fost de acord cu verificarea la "orice oră", la "orice" ceasornicar, fiind convins că va vizita o magherniță înghesuită prin vreun cotlon, unde își va da cu părerea un uncheș de cartier, care repară umbrele, schimbă baterii și curele taiwaneze. De abia când a auzit că punctul de întâlnire e la kilometru' zero, în fața punctului de service al celui mai mare distribuitor de ceasuri, cinstitul negustor a devenit foarte ocupat. Atât de ocupat încât i-a fost imposibil să se mai întâlnească cu prietenii mei.
O sa întrebați: Și? Care e șpilul?
Păi, șpilul are legătură cu subiectul de astăzi:
Ce alegem? Original sau fake?
Depinde despre ce tip de reproduceri discutăm. Ei bine, da. Sunt de mai multe feluri.
Fake-ul ordinar - până și un căruțaș din Frecăței de Tulcea, îți va râde în nas dacă te vede cu așa ceva la mână. În principiu doar brandul este identic cu originalul, în rest nu prea au lucruri în comun. Calitatea materialelor este mizerabilă, indicatorii cronografelor sunt lipiți de cadran etc. Nu sunt multe de spus. Nu știu exact care e publicul țintă la care s-a gândit manufacturierul din Guangzhou.
"Homage" - ceasul care deși pare să respecte întocmai detaliile unuia produs de un brand celebru, poartă un cu totul alt nume și alt logo. Producătorii unor astfel de "minunății" nu fac decât să copieze părțile componente ale ceasuri de renume, să le asambleze și să le arunce pe piață. O parte din acestea reproduc ceasuri vintage celebre. Această activitate este legală și se pare că homage-urile sunt apreciate de unele mici comunități de colecționari de pe net. De regulă acest tip de replică are o calitate de reproducere net superioară față de fake-uri. Asta pentru că nu încearcă să fie o alternativă low-cost a originalului, ci își propun să fie o versiune modernă a ceva ce este prea dificil sau imposibil de obținut.
Clone 1:1 - de departe cele mai periculoase. Nu de puține ori, în goana după statut, persoane de bună credință au cumpărat – cu zeci de mii de euro – ceasuri care valorau doar câteva zeci de euro. Internetul mustește de magazine online care oferă astfel de clone, replici sau reproduceri AAA++ sau cum s-or mai numi...
Vacheron Constantin, Patek Philippe sau IWC la 650 lei șed mândre la mâinile unor persoane care vor cu tot dinadinsul să creeze aparența obișnuinței cu luxul.
Dacă din senin vi se ivește o "ocazie unică" de a cumpăra un ceas de lux "ieftin ca braga" de la persoane necunoscute și din diverse motive nu aveți posibilitatea să obțineți o autentificare de la un ceasornicar de încredere, recomandabil e să vă resemnați...sunt foarte mari șansele să fie o țeapă. Cu toate acestea, e util să cunoașteți unele detalii care fac diferența dintre țeapă și ocazie:
Personal, decât să am la mână un Patek Philippe fake, aș purta mai degrabă cea mai buboasă și slută Raketa.
Să spunem că îți dorești un Ferrari de 200.000 de euro. Nu ți-l poți permite. Corect. Nici eu și nici restul de 98% din populația Globului. Dar ți-l dorești pentru stilul, performanțele și muzica motorului. Găsești un precupeț care vrea să îți vândă un "Ferrari Clona 1 la 1, AAA++, cu 20.000 de oiro, la fel de bun ca originalul". Te pune pe gânduri. Deși 20.000 nu sunt bani puțini, merită totuși...toată lumea va vedea că ai un Ferrari. Toți dușmanii. Valoare...
Îți cumperi "Feruxarri-ul"până la urmă, dar primul lucru pe care îl constați este că motorul e de 1,4 și scoate fum gri. După o săptămână vezi că vopseaua începe să se exfolieze. Apoi, începi să remarci că interiorul și plasticele sunt de o calitate mult mai proastă decât ale unei mașini normale de 20.000 de euro. În curând veri realiza că mașina ta fake este o mizerie indiferent de motivul bucuriei oferite în primele ore după ce ai cumpărat-o. Mai mult decât atât, sunt mulți care văd că este un Feruxarri și ești penibil.
În urmă cu câțiva ani Federation of the Swiss Watch Industry estima că anual sunt produse peste 40 de milioane de ceasuri false, iar în același interval de timp, industria elvețiană produce circa 30 de milioane de ceasuri. De asemenea conform aceleiași surse, între 15% și 30% din search-urile de ceasuri de pe internet implică ceasurile replica.
Cine susține fenomenul?
Clienții de fake. Ecuația e simplă. Legea comerțului. Cerere și ofertă.
În urmă cu câțiva ani Federation of the Swiss Watch Industry estima că anual sunt produse peste 40 de milioane de ceasuri false, iar în același interval de timp, industria elvețiană produce circa 30 de milioane de ceasuri. De asemenea conform aceleiași surse, între 15% și 30% din search-urile de ceasuri de pe internet implică ceasurile replica.
Cine susține fenomenul?
Clienții de fake. Ecuația e simplă. Legea comerțului. Cerere și ofertă.
Astel, în 2009 Fondation de la Haute Horlogerie si aceeași Federation of the Swiss Watch Industry au lansat o campanie împotriva cumpărării ceasurilor fake.
Campania se numește“Fake Watches are for Fake People”.
Watch out!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu